Am descoperit astfel un roman contemporan surprinzător, care atinge zone foarte familiare multora dintre noi, mai ales generației celor trecuți de 30 de ani, din care fac parte și protagoniștii Ada și Anton.
Încă de pe prima pagină a romanului se remarcă trei păpuși Matrioșka, pe care sunt scrise motto-urile ce vor urmări fiecare capitol, ca un fel de incantație: “Jojo decide să joace“, “Cine nu e gata, îl iau cu lopata!” și “Ultimul scapă turma!?“. Despre ce joc de-a V-ați ascunselea este vorba? Despre cel pe care îl jucăm cu toții, despre viață și destin. Despre ce alegem și ce culegem. Despre momente în care putem să schimbăm regulile jocului, atunci când acesta s-a împotmolit, fiindcă adeseori ne agățăm de reguli inutile și uităm că avem și această putere.
(…)
Partea mea preferată din carte se referă la poveștile și legendele folosite. Plecată într-o misiune de regăsire de sine, Ada, pe numele său complet Ariadna, precum eroina din mitologia greacă, încearcă să găsească drumul prin labirintul vieții, să dea de ieșirea dintr-o zonă care a ajuns încurcată, lipsită de farmec. Pe acest drum inițiatic ea întâlnește oameni deosebiți, care îi vor reaminti de înțelepciunea existenței. Îl poate atrage firul ei și pe Anton afară din labirint? Ce s-a ales de tânăra Jo-Jo? Veți afla toate acestea, citind romanul semnat Em Madara, un roman care ne amintește valoarea acțiunii îmbinată cu visare, puterea de a schimba regulile jocului și a te bucura nu numai de victorie, dar de jocul în sine.
– […] Atunci când sunt jos, câștigătorii de ieri devin învinșii de azi. Poți să fii mai bun decât ceilalți la un anumit moment, nu pentru totdeauna. Și dacă acesta este singurul tău Ende… pardon, scop în viață, te trezești foarte repede că nu mai trăiești conform așteptărilor tale. Și atunci? Renunți la joc? Sau sacrifici toate lucrurile de care ai putea să te bucuri doar ca să devii ceea ce nu ești?
Citește recenzia întreagă AICI.