Pe acelaşi principiu sau joc imaginativ al păpuşilor ruseşti Matrioska, în romanul „Jocul de-a v-ați ascunselea”, autoarea Em Madara ne prezintă, într-un stil propriu, o viziune uşor diferită asupra lumii, a vieții în general. (…)
Am ales să citesc acestă carte într-o seară cuprinsă de ceață. M-am aşezat confortabil în fotoliu, m-am acoperit cu o păturică şi i-am spus cărții: „Hai, convinge-ma! Ăsta este momentul tău!”
„Eu sunt vocea Jocului.
Vorbesc prin mai multe guri deodată.
Este un joc pe care-l înveți de mic, n-ai cum să-i scapi: Zece, douăzeci, treizeci,… Suta! Cine nu e gata, îl iau cu lopata!
Dacă asculți cu atenție, o să-ți dai seama când ai rămas singurul care mai poate salva turma.”
Pentru câteva secunde am avut senzația că urmează să intru în genul acela de cameră „escape room” și nicidecum că mă pregăteam de lectură.
În ”Jocul de-a v-ați ascunselea” mi-a fost testata în primul rând atenția și memoria. Trei fire narative se împletesc încă de la început, într-un ritm alert şi aparent fără sens. Şi poate că asta şi-a dorit de la bun început autoarea care, în primele pagini ne amägeşte cu chestiuni de regăsire personală, de genul: ,,uite mi s-a întâmplat şi mie”, pentru ca imediat, în numai câteva pagini, să ne arunce în vâltoarea jocului. (…)
Citește recenzia întreagă AICI.
Jocul de-a v-ați ascunselea 