“Jocul de-a v-ați ascunselea” începe în Ziua rostogolirii, dimineața. Orice suspiciune că textul ar putea fi unul copilăresc sau idilic se risipește odată cu primele rânduri în care umorul ia forma “alinturilor” urbane adresate “copitatelor din trafic”. Cam așa facem cunoștință cu Ada, idealista pasionată de lectură, corporatista-boemă care se află într-o situație de tip ori-ori: ori se folosește de o relație de prietenie în interes profesional, ori (…)
Tonul Adei devine amărui când ne povestește despre căsnicia ei care, după 7 ani, pare acoperită de “straturi de tăcere, cu cremă de răbufniri atunci când nu-l mai înțelegem deloc pe celălalt, învelit în marțipan de mulțumire că am putut măcar atât. Am gătit un tort cu multe etaje noi doi! Îl mănânc de suficient de mult timp să știu cum taie orice poftă de viață. Nu știu ce să-i spun lui Anton fără să alunec pe toboganul reproșurilor, așa că mai adaug încă un strat de tort. Încerc să-mi înghit tristețea, dar bucata asta nu vrea să se ducă” (p. 30)
Pleacă pentru câteva zile sperând că distanța fizică dintre ea și soțul său o va explica, anula sau adânci pe cea deja creată. În tren cunoaște un bătrânel cu ochii turcoaz, o apariție aproape magică, de la care află o poveste de pe vremea când moartea nu exista. Ratează stația, așa că-și schimbă destinația și pleacă pe urmele unei hărți desenate de bătrânel. (…)
Alternant, o cunoaștem pe eleva din ultimul an Jo-Jo, un spirit onest, nu numai pe terenul de sport (unde își exprimă simpatiile și antipatiile prin atacuri la fileu), ci și în relațiile de prietenie. Ne face martorii începutului ei de viață, atunci când trăiește prima dragoste, prima confruntare cu pericolul și cu moartea. Este atrasă de Șerban, un băiat care renunțase la facultate și lucra ca steward într-un hotel. În plus, băiatul adora “domnițele la ananghie”, așa că dă dovadă de curaj maxim atunci când Jo-Jo s-a aflat în pericol. Dincolo de aparenta superficialitate, Jo-Jo descoperă în el un băiat matur și responsabil care-și ascunde insecuritatea în spatele unui șmecheraș răsfățat (Matrioșka lui de suprafață). (…)
Viața însă își continuă jocul de v-ați ascunselea, iar Ada și Jo-Jo ne demostrează că nu facem decât să ne construim noi straturi, precum păpușile Matrioșka, replici superioare celor care am fost. Ne adaptăm jocului, dar undeva, adânc în noi, păstrăm, ca un refugiu bine ascuns, cea mai intimă parte a noastră, neatinsă de regulile și imperfecțiunile vieții, acolo unde ne putem izola și unde putem fi doar cu noi înșine, eliberați de adaosurile necesare “jocului”(….)
Citește recenzia completă AICI.
Jocul de-a v-ați ascunselea 