Inferno dus – întors

Intrarea în Infern se află, convenabil, într-un beci din București (eh… probabil asta nu e o surpriză pentru unii 😀 ). Reconstituire inspirată după cartea lui Dan Brown cu același nume, camera Inferno de la Escape my room are, zic eu, tot tacâmul pentru o experiență de evadare autentică.

Am fost acolo weekendul trecut și mi s-a părut prea fain să țin doar pentru mine. Numai ce am coborât în subteran și cele nouă cercuri de păcătoși ale lui Dante m-au înconjurat în semiîntuneric; n-au lipsit lanțurile și vuietul lumii de dincolo, strigătele de surpriză și ”Aha!”, nici fiorii ce ridică părul pe mâini, îndreptățind exclamația de deasupra porții: „ Voi ce intraţi, lăsaţi orice speranţă!”

Nu vă închipuiți că am coborât în Infern așa în vacanță, cu scopuri turistice! Am venit cu o misiune, pe care o voi dezvălui, imediat ce lămurim noțiunea de „escape/ mystery room”. Acesta este un loc unde oamenii se duc de bunăvoie și se lasă închiși înăuntru doar ca să încerce să scape din el. Ta-da! Secretul este să folosești creierașul (urmând indiciile logice care duc la rezolvarea jocurilor din cameră); în opoziție cu folosirea mușchilor – cealaltă cale, nerecomandată, de a ieși din cameră (așa cum eronat înțeleg cei ce smulg recuzita din șuruburi).

Buuuuun. Revenind la misiune: spre deosebire de alte locuri de acest gen pe care le-am încercat, unde obiectivul este invariabil să-ți salvezi propria piele, am avut surpriza să aflu că scopul meu și al celorlați trei prieteni cu care am intrat în Inferno este să: SALVĂĂĂM OMENIREAAA! Pentru aceasta trebuia să găsim infamul virus descris de Dan Brown în cartea sa și să-l inactivăm. Adică muncă în echipă, nu glumă: am răscolit, am cântărit și potrivit simboluri, am căutat sensuri ascunse și ne-am folosit de recuzita ingenioasă pentru a ajunge la diabolica eprubetă!

Acum, vedeți voi, poate că din perspectiva planetei noastre pe care o suprapopulăm și o vlăguim fără milă, soluția virusului ce face imposibilă reproducerea umană ar fi într-adevăr o pronie cerească… Dar noi am urmat firimiturile de informații lăsate de radicalul om de știință care a creat virusul și am ales să salvăm omenirea. Ne-am felicitat pentru triumf! Apoi nu știu cum a venit vorba despre Dragnea… Veselia a pierit ca prin farmec și a făcut loc îndoielii: sunt chestii pe Pământ care chiar nu ar trebui să se reproducă… Însă dacă am învățat ceva din călătoria în Infern, este că speranța de fapt nu moare niciodată, e doar anorexică și leșină deseori.

Eu recomand cu căldură nu doar Inferno, ci toate camerele de la Escape my room  pe care le-am încercat: Spionul rus & Harry Potter. Harry Potter – descris într-un cuvânt: MAGIC! Iar Cris, care este o gazdă și un povestitor desăvârșit, vă poate spune dedesubturi ale cazului real de spionaj pe care este bazată camera Spionul rus. Fiindcă se joacă exact în locul unde a dat buzna SRI-ul să-i aresteze pe cei acuzați de spionaj. Cris știe să adauge sare și piper, nu se lasă până nu vă pregătește bine înainte cu instrucțiuni și hidratare (cafeluță, ceai etc.), apoi este îngerașul din Walkie-Talkie, ce vă ajută dacă vă împotmoliți. Și încă ceva: intervalele de rezervare sunt cam peste tot pe bandă rulantă, la o oră distanță. Asa ca am apreciat mult înțelegerea și timpul bonus – ne-a luat 1,15h să ieșim ultima oară.

Mă bucur nespus că am reușit să prind Inferno înainte să fie reformat. Conform tradiției camerelor de evadare, Inferno are deja o vechime respectabilă și va fi înlocuită în toamna aceasta. Așadar, dacă sunteți din București, vă îndemn să profitați până nu e prea târziu. Chiar îi spuneam lui Cris că e păcat să spună la revedere unei așa bunăciuni fără un ”Bang!” pe măsură. S-ar putea chiar să complotăm împreună la o provocare pentru voi, care să implice o vizită în Infern.

Deci rămâneți pe recepție!

Dacă nu sunteți încă, vă invit să rămâneți de-ai casei și să aflați primii… chestii :)!