Sunt în vacanță, dar nici aici nu pot să șed. Deci cuget.
Gust din cinci feluri de mâncare la o singură masă, camera arată impecabil fără să ridic un deget, cearșafurile fâșâie proaspete și albe în timp ce-mi fac somnul de frumusețe, apa, nisipul și soarele înconjoară totul într-o aură atotprezentă: sunt într-un balon de săpun auriu.
Lucește frumos dar are pereții subțiri și știu cu precizie când se va sparge. Apoi un altul, mai puțin strălucitor, mă va purta înapoi la viața mea obișnuită. Pentru că noi, oamenii, supraviețuim doar înăuntrul baloanelor de săpun de care ne înconjurăm.
Facem toate eforturile să nu vedem umbrele din afara lor. Incertitudini corozive se preling peste pereții fragili. Sunt aripi de îngeri? Sau limbi de demoni? Atâta timp cât ignorăm umbrele, ne putem preface că pereții de săpun vor rezista.
Jocul de-a v-ați ascunselea 
E preferabil să fim convinși că în spatele acelor umbre se ascunde o lumină benefică, altfel nici umbrele n-ar exista. Să nu ne temem a le explora, oricât de plăcută ni s-ar părea bula în care suntem.
Esti un temerar, Petru 🙂 ! Si eu prefer aventura, dar din cand in cand ma las pe tanjeala si ma trezesc intr-o bula din asta. Cred ca as fi fost un entuziast pionier in epoca de aur a marilor descoperiri geografice 🙂 !
Au şi bulele alea propriile umbre. Oare se dizolvă în ignorare sau tocmai aia le face să crească?
Hmmm, Potecuta… Ti-as raspunde, dar cred ca a facut-o deja altcineva mai bine. Arunca un ochisor aici: https://wp.me/p8L34-2yw 🙂
E mai mult decât un răspuns, călătorru are un stil aparte. Mulţumesc!
„Bule” relative, efemere, plasmuiri ale mintii obscure, „cenusii”, limitate de perceptia îngusta a materialismului si egocentrismului, lipsitta de viziunea IUBIRII neconditionate, spirituale a gândirii inimii, „…nespus de înselatoare si deznadajduit de rea;”
Inseamna, draga Iosif, ca tu esti optimistul care crede ca umbrele din afara „bulelor” sunt aripi de ingeri.
De îngeri sau demoni,nu conteaza, atunci când esti în lupta pe viata si pe moarte cu cerul plin si aglomerat de „bule” mai mult sau mai putin întunecate, colorate si/sau transparente, spargând cât mai multe „bule”(bube) negre, pentru a elibera cerul de întunericul negrului obscur, oferindu-i stralucirea, seninul si limpezimea Lumini Divine a *IUBIRII* neconditionate…
Cele mai importante lupte cred ca le dam inauntrul nostru
De multe ori nici ignorarea incertitudinii nu e suficientă pentru a trăi în tihnă. Pe de altă parte, am impresia că unele persoane absorb în propriul mecanism de răcire nesiguranțele, fricile și le ”îngheață”. Sunt conștienți de ele, dar imuni întrucâtva. 🙂
Foarte vizual 🙂 . Cati mecanici, atatea mecanisme de aparare!
Carpe diem! Așa ne sfătuiesc grecii! Până la urmă toate se termină, importantă e clipa, oricât de efemeră ar fi ea.
Foarte adevarat, draga mea Cafea imaginara 🙂 ! Insa atunci cand clipele se scurg in prea mare tihna neobisnuit de mult timp, avem vreme sa le punem sub semnul intrebarii.