Am întâlnit oameni care sunt atât de hotărâți să fie nefericiți, încât fac orice să demonstreze tuturor că nu există scăpare din marea de deznădejde din sufletul lor. Și am întâlnit la Sighișoara oameni care ar fi în stare să dărâme orice zid de necazuri , doar ca să ajungă la promisiunea de fericire de dincolo.
Festivalul medieval de la Sighișoara îmi amintește de vremurile când fiecare zi de mâine era nesigură și oamenii știau să prețuiască viața până la ultima clipă, oricât de grea ar fi fost. Comunitățile erau foarte tinere atunci (media de viață pendulând în jurul vârstei de 25 de ani). Iar tinerii radiază poftă de viață și fac lucruri nebunești, așa cum veți vedea:
”Al nostru o câștigat!” strigă echipa din stânga a Străjerilor cetății Bistrița.
”Da mă, dar al nostru suflă încă!” strigă echipa din dreapta, analizând starea ”berbecilor” care s-au întrecut în tăria capetelor.
Dar gluma, glumă și instrucția instrucție! Să-i urmărim pe cavaleri la înviorarea de dimineață, unde am întâlnit trei stiluri foarte diferite.
Străjerii de Bistrița trebuie că sunt recrutați în primul rând după simțul umorului și cât de pitoresc arată în costumele de epocă:
Paladinii de Terra Medies (Mediaș) – luptă cu pasiune, nu se feresc de disciplinarea cu instrumente… clasice și nu duc lipsă de simțul umorului:
Scutierii de Muhlbach (Sebeș) sunt un etalon al seriozității și disciplinei; i-am admirat și pentru domnițele luptătoare, la fel de grațioase în luptă ca și în dans:
Spadasinii de la Terra Ultrasivana (Brașov) – impresionanți prin tehnica de luptă cu sabia și spada (am aflat și eu că sunt diferite cu ocazia asta: spada este dreaptă, specifică luptătorilor creștini iar sabia este curbată, specifică otomanilor). Îi puteți admira în costumele de ruși și otomani din ”măcelul” de mai jos:
Avântul cavaleresc a fost temperat de grațioasele domnițe care ne-au încântat cu dansuri vesele și de menestreli:
N-au lipsit ”Basmele cu cai” înaripați, un Făt frumos și cascador, precum și anti-eroii urâcioși de rigoare:
Nopțile au luat foc. Iată imagini din povestea lui Herr Mannelig (un nobil suedez de care se îndrăgostește o femelă trol, ce-l roagă să se rămână alături de ea și să se căsătorească):
Aceasta a fost o scurtă cronică a festivalului și cum după standardele speranței de viață ale evului mediu sunt unul dintre ”înțelepții satului”, zic că am dreptul să spun:
Mă bucur că am trăit s-o văd și pe asta! Vă salut, preacinstiți curioși care ați ajuns până la capăt!
Fii de-al casei și află despre alte noi evenimente interesante! Cine știe… poate dai de niște PERSONAJE din carte pe acolo :)!
Jocul de-a v-ați ascunselea 
Nu degeaba este Dorin Stanciu considerat „brand al cetatii Sighisoara”. Inteleg ca nu doar invita turistii in cetate pe ritm de tobe in peste 50 de limbi, dar le si reaminteste localnicilor cand nu prea si-au platit taxele 😀 .
Ce fain arata spectacolele astea! 🙂 Eu il simpatizez in mod deosebit pe tobosarul ala local, care striga la final de anunt: Am zis! E tare talentat in rolul lui. 😀
La editia asta, am dat doar o singura data cu ochii de tobosar si era ocupat cu doua domnite! Sa inteleg ca nu esti strain de Festivalul de la Sighisoara 🙂 ?
Nu am fost niciodata chiar in perioada Festivalului, doar in sezoane mai linistite. Adica, relativ, mereu e plin de turisti orasul. 🙂 Dar as vrea sa ajung odata de Festival! 🙂 Ah, e si crai tobosarul. La cate limbi stie, nici nu-i de mirare. 😀 L-am auzit adresandu-se fiecarui turist pe limba lui, dupa ce afla de unde e. Si japonezilor sau coreenilor. 😀