Există două feluri de ”DAR”. Pe cel de-al doilea fel îl conștientizăm de obicei prea târziu și ironiei sale tăioase îi supraviețuim… sau nu.
Într-un colț mizer al Thailandei, Providența îi face un DAR neașteptat lui Jirawut, care se trezește câștigător al premiului cel mare la Loto. Bucurie nesperată! Invită întreaga familie pentru a sărbători. DAR în dimineața următoare își pune capăt zilelor cu un glonț în cap, lăsând o sumară notă explicativă: biletul câștigător a dispărut fără urmă iar el nu mai poate oferi familiei lui siguranța financiară pe care le-o promisese.
Sunt multe alte feluri de daruri pe care te grăbești poate să le primești, fără să te gândești o clipă cât vor costa. Ajungi în posesia lor întâmplator, ca și când le-ai fi găsit pe stradă: o jumătate iubitoare, un pont, o moștenire, o aventură de o noapte, un bonus de fidelitate la Vodafone… (deși cred că banii rămân principala miză a celor mai curat- murdare situații în viață). Oricare ar fi, le-ai acceptat bucuros și ai trecut mai departe fiindcă nu te-a costat nimic sau nu ți-a tăiat nimeni bilet de intrare. Troienii au fost și ei la fel de încântați de vestitul Cal Troian primit în DAR de la greci, DAR…
Jocul de-a v-ați ascunselea 
Bonusurile in primul rand vin cu schepsis! Oricum, legat de subiect, recunostinta conteaza foarte mult in aceasta schema a darurilor mai mult sau mai putin irosite, precum si aprecierea lor reala.
Ai dreptate. Contează atât recunoștința cât și valoarea reală în economia vieții noastre. Contează de asemenea să oferi și să primești cu grație. Contează multe aspecte, dar cel mai mult contează să nu te lași orbit de momentul prezent, într-atât încât să nu faci măcar un exercițiu mental al urmărilor posibile.
Prometeu promite multe, grecilor si omenirii, însa Focul e pe munte, ascuns în pestera firii. Prometeu fiul Clymenei, l-a-nselat pe Zeu usor, furând focul sfânt al gheenei, aprinzîndu-l în cuptor. De atunci si pâna astazi, flacara lui pârjoleste, peste tot în lumea-ntreaga, face scrum si înnegreste. Sufletele ticaloase, care zac în bezna noptii, ard cu flacara albastra, caci s-au aliat cu hotii.
Un Weekend luminos, cu pace de la Hristos !
Prometeu a plătit el însuși un preț greu pentru DAR-ul ce l-a făcut oamenilor…
Voi încerca să evit flăcările albastre. Weekend frumos, Iosif 😉 !
ra-ha-aan, înseamnă ceva?
Cum? Nu-l sti pe eroul de benzi desenate Rahan 🙂 ? Prin ’86 a fost transpus si ca film de desene animate
😣😫 cum de mi-a scăpat?! Eram deja prea bătrână?
Nu e timpul pierdut, Smaranda 😉 . Gasesti orice pe net.
Grecii ăștia ne-au stricat și încrederea în daruri, pe care ne bazăm noi mereu. 😦
Nu doar o data 😀 . O varianta mai recenta a Calului Troian:
https://goo.gl/images/pzg5Xq
E bună! Mulțumiri! 🙂
Jirawut, am impresia ca inseamna Lefter Popescu in thailandeza.
Niciodata nu am putut sa rad cu adevarat la nuvela „Doua loturi” a lui Caragiale, tot viceversa-ul ala mi se parea groaznic de tragic. :p Apropo de oximoron. Comedie neagra – cica. 😀 … Cred ca morala povestii cu troienii e ca mai bine sa ne ferim de castigurile usoare suspecte, decat sa ne trezim ca pierdem si ce avem. De tinut minte, in caz ca apar asemenea tentatii capcana… Multumim de reminder! 😀
Dap, exact la asta ma refeream. O sa-ti vina sa crezi sau nu, povestea cu Jirawut este adevarata, am citit-o intamplator anul acesta. Am auzit si prin folclorul citadin romanesc o intamplare oarecum asemanatoare… Cele doua loturi ale lui Caragiale sunt cat se poate de actuale.
Mi-a plăcut introducerea acelui bonus printre darurile alea 😀
Da, chiar si bonusurile pot fi cu schepsis! Caii troieni sunt peste tot 🙂