Cu adidașii rupți… la palat

Vizita la Palatul Regal de acum două săptămâni a stârnit curiozitate, așa că m-am hotărât să vă spun câte ceva despre experiența la fața locului. M-ai ales că s-a dovedit a fi doar începutul unei zile ce m-a împins în colțul pe care toți oamenii cuminți îl ocolesc de la o poștă: colțul situațiilor incomode. A fost unul din acele momente care te obligă să-ți rumegi silențios (in)adecvarea.

În dimineața atelierului ”Evantaiul japonez”, despre care vă povesteam aici, am găsit Palatul Regal răsfățat de soare, dar pălmuit din toate direcțiile de niște vântoase reci. Cu acești auguri confuzi ai începutului de zi, ne-am orientat în grabă spre intrarea potrivită: cea dinspre clădirea bisericii Kretzulescu. Ce îmbrăcăminte la înălțimea ocaziei? Ce fotografii artistice cu Palatul? Ne-am bucurat doar că am ajuns la timp și că am intrat la căldură!

Am reușit să vizităm numai expoziția de gravură japoneză în care a avut loc atelierul, numită ”Imagini ale lumii trecătoare” fiindcă, deh… prea multă ordine și proximitatea obiectelor pe care puii de om n-au voie să le atingă, pot dăuna grav simpatiei pentru cultură și-am risca reacții adverse. Activitățile pentru copii au fost bine gândite și captivante pentru micuți, chiar dacă uneori limbajul depășea puțintel nivelul unor puști de 6,7 ani.

Gravurile în sine răsplătesc observatorul atent cu o bogăţie de detalii, rupte din scene cotidiene sau mitologice. Fâşiile înguste de hârtie ”Hashira-e” (gravurile-stâlp) ce fac obiectul expoziției – au apărut în Japonia cu trei secole în urmă și s-au bucurat de un mare succes vreme îndelungată, după care au căzut în uitare. Sunt inspirate de viaţa tumultuoasă din capitala Edo (Tōkyō de azi), unde erau un mijloc de promovare a activităţilor culturale şi mondene pentru clasa burgheză amatoare de divertisment. 

Iată-ne deci în sala maiestuoasă a Palatului Regal, printre rafinate  curtezane din cartierul Yoshiwara, trăgând cu ochiul la perechile de îndrăgostiţi în kimono-uri, la femeile frumoase care găsesc mereu un pretext de a se folosi de evantaie, surâzând cunoscător la parodiile imaginate pe pereții expoziției, când mă blochez abrupt cu ochii la adidașii ciuruiți ai puștiului meu. Mie mi se taie respirația. El ascultă gânditor legenda japoneză pe care le-o povestește doamna Daniela Mișcov, așezat pe o pernuță, fără să se sinchisească de gaura neagră din talpă. Dar asta nu e tot, fiindcă al meu băiat și adidașii lui devin, nici mai mult nici mai puțin, decât ținta tuturor privirilor din sală. De ce? Genialul meu fiu anticipează cu seriozitate și maturitate înlănțuirea de întâmplări din mitul japonez al ”Pescarului și broaștei țestoase”, placând-o pe buna doamnă care conduce atelierul la fiecare întorsătură de frază.

De câte ori ați simțit până acum că vă arde obrazul și-n același timp vă bate inima-n piept cu mândrie? Nici nu mi-am dat seama atunci cât de bine o să-mi prindă încălzirea asta și exemplul lui fiu-meu, ca să dau piept cu propria mea ”gaură în talpă”, mult mai dureroasă pentru orgoliu. Mi-a venit rândul la judecată în a doua parte a aceleiași zile, când am dat fuguța la un atelier pentru sufletul meu: Creative Writing Sundays (CWS), organizat de  Revista de povestiri . 

Dacă sunteți pasionați de scris sau sunteți aspiranți/ debutanți într-ale literaturii, eu zic că o să vă intereseze ce se întâmplă duminica în mansarda Lente. Îmi trag sufletul și vă povestesc în articolul următor,  că acum am teme de făcut pentru următoarea întâlnire CWS 😀 .

Sursă foto: ”Photography in contemporary art – trends in Romania after 1989”

Fii de-al casei și află despre alte noi evenimente interesante!