Cu ce te hrănești? mă întreb,
vena pulsându-mi nervoasă, sub pofta privirii tale fugare.
Iți mesteci pe îndelete mâncarea.
Ne prefacem amândoi, politicoși,
că firișorul roşu, ce se prelinge în colțul buzei, este suc de sfeclă;
în timp ce coastele bietei tale victime trosnesc între colți feroce, ascunși sub zâmbet fin.
Iar eu privesc fascinat cum savurezi fiecare îmbucătură,
până când amărâtul cu ochii plecați din fața ta încetează să mai argumenteze împotrivă.
Sătulă de el,
plină de tine,
îl expediezi cu o sarcină oarecare –
pretext pentru un nou festin atunci când, negreșit, te va dezamăgi.
Ochii ageri, de animal bine hrănit,
se întorc înspre pieptul meu, ce saltă ca un cutremur.
Mirosul de sânge cald și de frică îmbibă aerul dintre noi.
Tulburarea mea te face sa jubilezi iar eu mă abțin din greu să nu sprintez ca un apucat.
N-am mâncat nimic important astăzi;
Mă simt slab şi hămesit…
Sunt un om politicos, ce se holbează, impardonabil,
la vena care-ți pulsează, în timp ce jubilezi.
Sunt un om politicos,
așa că o să te invit la masa mea,
înainte să mușc.
Sursă foto: @zookyworld
Jocul de-a v-ați ascunselea 
Dintotdeauna mi-au placut „vampirii”, chiar daca ascultându-i pe bunicii care în copilarie ne istoriseau povesti despre „strigoi”, producându-mi o oarecare frica de întuneric mai cu seama în verile cu luna plina, când strabateam strazile si potecile satului natal de unul singur, imaginîndu-mi umbrele noptilor forme bizare capabile sa se materializeze si sa-mi atina calea amenintându-mi viata. 🙂
Azi am dovada si certitudinea ca toti oamenii nascuti din femeie pe Terra, (constient, inconstient, subconstient) sunt într-un fel sau altul „vampiri”, umbre care se arata pentru o vreme, apoi dispar lasând urmasilor lor acelasi caracter de „vampiri” înscris în molecula de ADN a celulei, continuând de milenii generatii la rând, sa se consume reciproc, constienti, inconstienti, subconstienti.
Vampirismul uman este ceva natural, normal pentru toti locuitorii pamântului rational-sentimentali, înca de la creatia sa, iar aceasta este chiar o necesitate fiziologica fara de care omul, aceasta specie paradoxala, (homo sapiens sapiens) n-ar exista si evolua ca stapân al biosferei !
O seara binecuvântata, draga E.M.
Sa bem pentru ei atunci! Si sa bem pentru noi… in seara de Sfantul Andrei, cu usturoiul deasupra usii. Unii din vampiri sunt mai simpatici decat altii, asa ca ii vom invita doar pe aceia in preajma carora ne simtim in siguranta 😀 . O seara frumoasa, Iosif! Multumesc de vizita nocturna!
Sa B.E.M. dara ! 🙂 ))
Am devorat si redevorat oglindirea asta coltos-metaforica a spiritului concurential social! 😛
”Foamea asta de Celălalt” e programată în noi… și nu doar social
Ah, cât de mult îmi place! Mesajul e de reţinut 😉
Cred că poate funcţiona şi cu stafii pe nume Iustina, nu doar cu vampiri 😉
😀
Mda, ai dreptate. Îmi trebuie puterea asta. Că-s cam bleagă când e vorba de asta.
Forța fie cu tine, Potecuţă 🙂 !
😀 😀
Mulţumesc mult!
Mi-a plăcut, intens mesaj și bine așezat lângă imaginea de asemenea sugestivă! 🙂
Mulțumesc, Claudiu. A pornit de la observația că ne hrănim unii din alții, dar nu întotdeauna din sentimentele plăcute și aducătoare de armonie. Am simțit lângă unii oameni cum se îngrașă din nefericirea altora și tare mă încearcă nevoia să mușc din ei… Nu mă face cu nimic mai bun, sunt un vampir de vampiri 😀