Dacă nu sunteți unii dintre aceia care sar în sus de bucurie când li se propune o vizionare de tablouri celebre sau obiecte de artă, apoi Muzeul Național de Artă al României (MNAR) și-a propus să îndrepte situația 🙂 ! Trebuie să recunosc, echipa de muzeologi de aici știe să condimenteze experiența culturală cu tot … Continuă să citești Cool-tura în familie: ateliere în MARTIE
Anton înțelege că femeia calculează dacă miza acestui nou joc – parțial de perspicacitate, parțial asemănător unei partide de pescuit – este suficient de tentantă ca să justifice riscurile. Fiindcă trebuie să fii pregătit să și înghiți ceea ce pescuieşti.
Conturul abia vizibil al unui dreptunghi decupat în perete este singura urmă a ușii, care parcă s-a resorbit în zid; nu există clanță pe partea aceasta! Sângele îi bubuie în vene și toate organele de simț devin acut conștiente de obscuritatea ce o înconjoară. (...) Ada s-a liniștit oarecum în privința siluetelor de la mese, o tulbură în schimb abundența artifactelor din epoci diferite, ce aglomerează pereții și mobilierul. Și mai e senzația stranie că podeaua se mișcă sub picioarele ei, ca o zvârcolire în interiorul dalelor de sticlă.
Umbrele înghit, tremurătoare, bucăţi din coridor. Straturi de graffiti suprapuse și stele din stropi fosforescenți acoperă complet pereții reci, tavanul și podeaua într-o cosmogonie ambițioasă, care îndeasă toate credințele lumii într-un hol îngust. S-ar putea întoarce pe călcâie înapoi pe unde a intrat, dar un resort o împinge mecanic înainte, ca pe o jucărie cu cheița întoarsă la maxim.
Mirosul de iarnă se amestecă în cel de toamnă neterminată; adierea aspră se freacă de pielea Adei ca o lamă ce răzuie un loz. Vântul îi spulberă în față abur de scorțișoară şi portocale, făcând-o să-și ridice privirea din pământ. Tot drumul de la mașină până aici a mers cu ochii pironiți la propriile-i cizme înalte, de piele. Simte o voluptate stranie să-și înfigă tocurile lucioase în moliciunea smocurilor de zapadă amestecată cu frunze galbene. Paşi tot mai grăbiți din spatele ei îi tulbură mica plăcere și o fac să iuțească mersul, privind cu coada ochiului în urmă.
Kot-Baiun, Kot-Baiun, pisică vorbitoare, Cu blană neagră rău-prevestitoare! Cum te cobori tip-til, tip-til pe stâlp, Nestingherită de vreun timp sau spațiu, Din vechile povești ruseşti cu tâlc În tot ce ne-nspăimantă, cu nesațiu? Kot-Baiun, torci? Nuuu, stai la pândă Cu coada-n drum, aşteptând ca pe ace, Neştiutorii oameni să te calce, Pentru-a găsi motiv de … Continuă să citești Kot-Baiun invocă demonii
Jocul de-a v-ați ascunselea 