Nimeresc pe niște ulicioare rustice. Nasul meu detectează cina cu acuratețe de vreo sută de pași. Caut un loc pe terasa Pensiunii Csatari și comand repede. Masa are vedere spre râul şi sălciile pletoase din curtea cochetă a pensiunii. Nu ştiu ce-mi face mintea să stea în loc: clipocitul apei sau iarba care vibrează, pătrunsă … Continuă să citești Extras din romanul „Jocul de-a V-ați ascunselea”