Eram întreg, erai întreagă,
Eram noi doi și mi-erai dragă.
Temperatura a crescut
Și ne-am lipit ceva cam mult,
Din doi, noi unul ne-am făcut!
Acum, mi-arunci așa, cel mult,
O jumătate de sărut.
Cum ne-am crăpat și cum ne-am rupt…
Mi-ați văzut acul de cusut?
Buna seara. Un blog tare interesat si călduros:).
M-am bucurat citind articolele iar semnul de carte este preferatul meu. Mult succes in continuare.
Dumnezeu sa te ajute!
Multumesc mult de vizita şi de gânduri! Mă bucur ca micul semn de carte a găsit un stăpân iubitor 🙂 ! Să vedem de cine se lipşte coşuleţul fercheş acum. Noapte bună 🌔!
Inspiratele versurile, pe cat de simple pe atat de profunde. Felicitari!
Ma bucur ca te-au atins 🙂 . Am o provocare de ravase noua pe blog – poate te inspira si aceea. Multumesc de vizita nocturna, vise frumoase!
Nu-ti trebuie nici ac, nici ata,
Pentru a te lipi etern de EL,
Credinta, dragostea, speranta,
Te va-ntregi si vei zbura spre cer… 🙂
O seara magica-ntregita, o saptamâna fericita !
Multumesc pentru ganduri, Iosif! Ma pregatesc pentru un mic zbor printre stele chiar acum 🙂 .Noapte buna si vise frumoase!
🙂 )) …si eu ! Merci ! Sa ai parte de un zbor usor ! 🙂
Adorabile versuri! Jucause, dar atat de adanc patrunzatoare sentimental! 🙂
Ma bucur ca n-am ramas ultimul specimen sentimental 🙂 . Multumesc de vizita, vise frumoase!
Nu l-am văzut dar sigur va veni singur spre tine.
Mi-a plăcut mult!
Mulțumesc, Potecuță dragă! Eu doresc tuturor să aibă un ”ac de cusut” la îndemână atunci când urgența presează 😀
Îmi place, frumos și la țintă 😀
Ma bucur, Claudiu, multumesc ca te-ai oprit pe-aici 🙂
Simplu si frumos!
Doar fiindca am simplificat 😀 .