Bianca Timșa Stoicescu despre experiența ei în lumea ”Jocului de-a V-ați ascunselea”.
Cu cât primesc mai multe păreri despre roman, cu atât sunt mai convinsă că am scris de fapt o carte pentru fiecare dintre cei care o citesc 🙂
Prima dată când am citit-o pe Em mi s-a părut că lumea ei este sofisticată, nu ca a mea. În lumea ei erau jocuri de oameni mari, iar eu nu prea intru în ele. Recuperez ceea ce am pierdut în copilărie: m-am maturizat rapid, așa că nu am avut timp de jucării. Lasă că mă ocup acum de ele! Și nu-mi mai pasă de oamenii mari.
Dar aceasta a fost eterna mea impresie – că pot sări peste propunerile maturilor. Se pare, însă, că există și maturi de care trebuie să țin cont – și unul dintre ei este Em. (De aceea mi-am stabilit eu o limită de 50 de pagini dintr-o carte, după care o las jos din mână; dacă o las după prima pagină s-ar putea să pierd! Nu întotdeauna calci cu dreptul – nici ca om, nici ca personaj de roman!) După ce am revenit, mi-am…
Vezi articolul original 291 de cuvinte mai mult
Jocul de-a v-ați ascunselea 