După ce creștem, nu încetăm să ne jucăm de-a V-ați ascunsealea, ducem jocul la un alt nivel – fiindcă ne intră în sânge, ca și cozonacul de Crăciun, spălatul pe dinți, circulatul pe partea dreaptă a străzii, Sandybell…
Ce înseamnă să fim buni la V-ați ascunselea în lumea adulților:
Măiestrie lăudabilă?
Strategie de supraviețuire?
Manipulare…?
Eroii din romanul nostru intră în tot felul de belele atunci când se ascund după deget, când mint sau se amăgesc pe ei înșiși, sperând să transforme închipuiri în adevăruri, prin scurtături îndoielnice. Așa că am o întrebare pentru voi:
Care este cel mai periculos, incitant sau memorabil mod în care v-ați „ jucat de-a V-ați ascunselea” în viața voastră de adulți?
Curajoșii care vor răspunde până pe 25 octombrie 2019 la rubrica de Comentarii de mai jos și vor distribui răspunsul & articolul pe pagina lor de Facebook, pot câștiga unul din cele două premii și au dreptul să provoace autorul, la rândul lor. Nu uita să te abonezi la acest site, ca să rămâi la curent cu noutățile!
Povestiți experiența cum vreți voi: în cuvinte, în codul morse, în imagini (acestea din urmă sunt binevenite ca răspuns la postarea de pe Facebook aici) – atâta timp cât există probabilitatea să înțeleg comunicarea 🙂 .
Cele mai remarcabile două răspunsuri la întrebare vor fi premiate cu câte un exemplar al romanului ”Jocul de-a V-ați ascunselea”, oferit PRE-LANSARE (adică veți avea ocazia să-l dați gata înaintea celorlalți cititori şi să-i avertizați în calitate de conaisseurs). Cele două premii vor fi însoțite şi de o SURPRIZĂ, care merge de minune cu o carte bună!
Toți curajoșii care intră în joc au dreptul, dacă doresc, să provoace autorul la o ghidușie în scris. Voi îmi trimiteți 3 cuvinte care vă vin în minte (fără porcoșenii 😀 ), iar eu vă dedic o scurtă povestioară pe site, plecând de la ele.
Ridicați mănușa sau nu, vă aștept cu, drag la lansare, în noiembrie.
S-auzim de bine!
Em
Acest concurs s-a încheiat – vedeți câștigătorii AICI.
Curioși? Citiți un capitol din carte AICI !
Dacă nu sunteți încă, vă invit să rămâneți de-ai casei și să aflați primii… chestii :)!
Jocul de-a v-ați ascunselea 
Dacă nu ar fi trebuit să public și pe FB, poate aș fi scris! E prea dură! Un joc în care am intrat cu sinceritate, dar până la urmă m-am trezit într-o mare belea, dar nu eu sunt cea mai lovită, ci….dar nu mai contează, sper s-o repar onorabil!
Succes!
Mulțumesc că ai intrat în joc, draga mea, îmi place cum scrii. Întotdeauna m-a fascinat cum intențiile bune pot să ducă la turnuri nebune… De pe margine e interesant. Pentru jucatori este agonizant. Îți doresc să reuşeşti să repari, să fii împăcată cu tine. Te mai aştept pe aici!
preferam jocul de a fericirea. de A vacanta, dar cum nu am reusit sa fiu nici in vacanta, nici in fericire, m am ascuns mereu in carti, in muzica. unde m am ascuns eu?
De multe ori, Jocurile ne aleg pe noi, nu invers 😀 . Dar ai găsit fortărețe bune în care să te ascunzi! Mulțumesc că ai ridicat mănușa, Cosmin. Rămâi aproape pentru anunțarea câștigătorilor, pe 26 octombrie.
Draga mea, cu cât încep să primesc mai multe păreri despre roman, cu atât sunt mai convinsă că am scris de fapt o carte pentru fiecare dintre cei care o citesc 🙂 . Reflectorul pe care l-ai concentrat asupra lui Jo-Jo și a încercărilor sale mă face și pe mine s-o văd într-o altă lumină. Mulțumesc că ai însoțit-o în această aventură și că ai îmbogățit-o prin propria lectură!
Calde îmbrățișări!
cea mai dură joacă de-a v-ați ascunselea de la maturitate a fost când am încercat să trișez și să trec prin gardul dintre parcul în care este stadionul Național și cartierul unde locuiam. ca să nu mai dau roată cu autobuzul, luam direct troleul și trecând prin parc și folosind gaura din zid – că oamenii știau ce știau! – câștigam vreo 30 de minute zilnic. doar că într-o seară, cineva a vrut să se joace de-a violul și m-a așteptat ascuns între tufe. povestesc relaxată pentru că mi-am jucat cartea până la capăt și am scăpat, dar altfel cred că era chiar un de-a v-ați ascunselea oribil. n-am mai folosit gaura, pentru a câștiga emoții pozitive, chiar dacă pierdeam timpul.
cuvintele pentru tine – cele trei: vițeluș, coerent, pușcaș
Înfricoșător joc, draga mea… Scurtăturile ne pot băga în necazuri, într-adevăr și încă unele atât de nebănuite. Sper că i-ai lăsat niște semne distinctive brutei drept cadou, ca să-și poarte urâțenia și pe dinafară.
Cât despre provocarea aruncată, pot să zic doar că așa-mi trebuie dacă întărât oamenii cumsecade 🙂 ! Mă voi strădui să mă ridic la înălțimea celor trei cuvinte ale provocării și să-ți dedic o povestioară memorabilă 😀 .
Ce mult îmi place ca după un text incitant, comentariile să se alinieze tot atât de bine, fiecare dintre ele câștigând-mi aprecierile pe deplin. Sunt bucuros că nu eu trebuie să aleg pe cel mai cel… Considerându-mă în afara cursei de acum, dar prins totuși de idee, încerc și eu un răspuns, pentru că am fost provocat să mă gândesc. Și de data aceasta nu evoc vremea copilăriei, cu ale ei jocuri, ci merg direct (prin săritură) la ideea de ascundere. Și unde se întâmplă asta, vă întrebați? Chiar aici, pe pagina blogului. El este cubul meu, buncărul de antiaeriană, locul unde fug din fața realităților mohorâte. Da, mă și joc, dar sincer…mai mult mă ascund. Acesta e scopul său. Paradoxal, deoarece pagina aceasta părea că mă revelează și mă descoperă lumii, dar în realitate mă scufund în adâncuri, cât mai departe de scoarța cu durere.
O ascunzătoare bună îi ține la distanță pe cei ce ne pot răni şi este accesibilă celor la care ținem. Este un loc paradoxal, în care ne putem ascunde şi lăsa la vedere vulnerabilitățile în acelaşi timp. Blogurile sunt astfel de locuri, da. Mulțumesc că m-ai vizitat în buncărul meu. Condeiele inspirate sunt mereu aşteptate aici 😉 ! Şi ai câştigat dreptul la o „provocare de trei cuvinte într-o poveste”. Văd că nimeni n-a îndrăznit încă să arunce mănuşa 🙂 .
Să ai o toamnă jucăuşă şi senină în continuare! Ne reauzim pe 26oct. 🤗!
Poate fi un mod sau o forma de viata atunci cand te ascunzi de ea(de viata) dar nu pe termen lung,Ma mai joc de-a v-ați ascunselea cu fiica mea in parc insa cu viata nu,pentru ca mă găsește….oricat de bine m-as juca.
Bine punctat, Maria 🙂 ! Mulțumesc că ai ridicat mănuşa şi că ai intrat în jocul meu. Rămâi aproape pentru anunțarea câştigătorilor. Numai bine îți doresc !
Incep sa cred ca atunci cand eram copil aveam mai multa imaginatie.Ca sa mai dau in mintea copiilor,de-a v-ati ascunselea ma mai joc cu baietelul meu prin casa sau in parc.Ca adult,ma ascund de o boala si ma si prefac ca nu o vad atunci cand ma gaseste si ma loveste cu cate un puseu.Inca sunt in faza de negare,nu gasesc jocul palpitant,dar sper sa ma obisnuiesc cu gandul si in timp,sa gasesc si strategia de supravietuire…pana atunci,mai am de citit si invatat.
Când eram copii, limitele realității erau o ceață uşor de ignorat. Ca adulți, ne cramponăm de rigiditatea a ceea ce ajungem să credem că sunt Unicele Reguli după care funcționează Jocul. Bolile ne impun limite dureroase, sau poate ne trag de mânecă să încercăm o altă abordare față de viață. Oricum decidem să privim provocările pe care ni le aruncă viața, Jocul acesta putem doar să-l jucăm, niciodată să-l câştigăm. Îți urez să găseşti tratamentul potrivit, echilibrul şi să-ți aminteşti de Jocurile copilăriei, în care nimic nu era Imposibil. Mulțumesc că mi-ai împărtăşit gândurile şi te rog să rămâi pe fir pentru anunțul de pe 26 oct. legat de destinația celor două cărți şi a surprizelor. Alinări nebănuite şi numai bine, Georgiana!
Multumesc din suflet pentru gandurile bune!Spusele tale mi-au inseninat ziua! Toate cele bune iti doresc si mult succes in continuare!
În aceasta dimensiune a perceptiilor 1D, 2D, 3D viata în sine, este un” joc de-a vati ascunselea” cu noi însine si cu cei din jur, fiecare individ va ascunde ceva „tainic” de cei din jur, înca din primii ani ai constientizarii existentei, apoi cu cât cunostintele sistemului în care suntem crescuti si educati, sunt mai elevate si minciunile vor fi mai specializate, deoarece omul este mostenitor genetic al Legii cunostintei binelui si raului si implicit a pacatului care precede moartea, fenomen al sfârsitului acestei calatorii relative în trup, de care majoritatea oamenilor necredinciosi (în special cei bogati) se tem ca de dracu’… 🙂 )))
O seara superba, binecuvântata, si multe bucurii, pace ,fericire si succes în viata aceasta si în cealalta, draga EM ! 🙂
Mulțumesc de vizită, Iosif. Dacă mă gândesc bine, în interacțiunile cu cei care-mi sunt simpatici arunc mereu firimituri, ca Hansel şi Gretel, spre ascunzătoarea mea. Şi-mi doresc ca ei să mă găsească. Să ai o toamnă frumoasă!
Nu e nici memorabil şi nici incitant, poate fi doar extrem de periculos. E un colţ de zâmbet şi apelez la ascunzătoarea asta când mă joc cu mine. Sau cu ceilalţi. Mă ascund acolo când nu vreau sau nu pot să arăt ce-i dincoace… Mda, adulţii au locuri ridicole de ascunziş, copiii sunt mult mai inventivi.
Baftă multă, draga mea! Eu aştept lansarea şi apariţia în librării. Sau pe siteuri. Sau unde ne spui tu 🙂
Colțurile de zâmbetele pot fi tăioase, da 🙂 … Mulțumesc mult că ești alături de mine, Potecuță! Și că mie, cel puțin în imaginația mea, îmi zâmbești cu căldură 😀 .
Chiar asta fac, te asigur! 🙂 Mulţumesc şi eu!
De când mă știu numai în jocuri d-astea de-a v-ați ascunselea, leapșa pe ouate, țară-țară vrem ostași am tot făcut, o baba oarba ba cu viața, ba cu moartea, de-s sătule amândouă de mine!!! 😀
Să vedem de una mai gogonată, și-așa de rușinoasă, de n-am avut curajul s-o scoț la iveală, de să se minuneze tot poporu’ dă ce dăștept sunt! 😉
Apoi, Maestre, nici nu mă așteptam la mai puțin 🙂 ! Că inspirația asta vine și ea de undeva și isprăvile eroilor cu care ne-ai obișnuit, trebuie să fie ruptă dintr-un sâmbure de adevăr…