Nimeresc pe niște ulicioare rustice. Nasul meu detectează cina cu acuratețe de vreo sută de pași. Caut un loc pe terasa Pensiunii Csatari și comand repede. Masa are vedere spre râul şi sălciile pletoase din curtea cochetă a pensiunii. Nu ştiu ce-mi face mintea să stea în loc: clipocitul apei sau iarba care vibrează, pătrunsă … Continuă să citești Extras din romanul „Jocul de-a V-ați ascunselea”
Etichetă: Carte
citit, opera, continut carte, critica literara, roman
Ghici ghicitoarea mea: Devoratorul
Când vara se termină şi priveşti în urmă, marea devine un strat îngust, turtit într-un sandviş, între orizont şi nisip. E doar una din multele gustări pe care Devoratorul le înfulecă lacom. Ghici cine-i Devoratorul oare, Din ghicitoarea următoare: La răscruce de stări de-agregare, Existența Elegant își începe și încheie Prezența. Sus: Creste înspumate … Continuă să citești Ghici ghicitoarea mea: Devoratorul
În lumea romanului
Personajele ridică un colț al cortinei ”Ce o să găsesc aici?” vă întrebați. ”O gleznă dezgolită, gânduri care i-au făcut să roșească pe eroii <<Jocului de-a V-ați ascunselea>>, instantanee ce nu apar în carte. Este ocazia protagoniștilor de a face, anticipat, o reverență în fața voastră.” Să facem prezentările: © Salsa chill: reverența Adei și … Continuă să citești În lumea romanului
Șșșt!: Reverența Adei și a lui Anton (personaje principale ale cărții) – IV
Anton înțelege că femeia calculează dacă miza acestui nou joc – parțial de perspicacitate, parțial asemănător unei partide de pescuit – este suficient de tentantă ca să justifice riscurile. Fiindcă trebuie să fii pregătit să și înghiți ceea ce pescuieşti.
Întunericul: Reverența Adei și a lui Anton (personaje principale ale cărții) – III
Conturul abia vizibil al unui dreptunghi decupat în perete este singura urmă a ușii, care parcă s-a resorbit în zid; nu există clanță pe partea aceasta! Sângele îi bubuie în vene și toate organele de simț devin acut conștiente de obscuritatea ce o înconjoară. (...) Ada s-a liniștit oarecum în privința siluetelor de la mese, o tulbură în schimb abundența artifactelor din epoci diferite, ce aglomerează pereții și mobilierul. Și mai e senzația stranie că podeaua se mișcă sub picioarele ei, ca o zvârcolire în interiorul dalelor de sticlă.
Umbrele: Reverența Adei și a lui Anton (personaje principale ale cărții) – II
Umbrele înghit, tremurătoare, bucăţi din coridor. Straturi de graffiti suprapuse și stele din stropi fosforescenți acoperă complet pereții reci, tavanul și podeaua într-o cosmogonie ambițioasă, care îndeasă toate credințele lumii într-un hol îngust. S-ar putea întoarce pe călcâie înapoi pe unde a intrat, dar un resort o împinge mecanic înainte, ca pe o jucărie cu cheița întoarsă la maxim.