Dacă privirea uneia promitea zeamă de post şi ceai de muşețel, a celeilalte sticlea în reflexiile vâlvătăii de sub cratiță şi-l ardea pe dinăuntru ca limbile de pucioasă ale iadului. Omul strânse țeava metalică în brațe şi răceala ei îl înfioră. Femeile tăcuseră. Putea în sfârşit să gândească. Peste ochiul drept se înnădise o pâclă, ce-l făcea să clipească des, dar celălalt îl ajuta încă.
Un articol al Danei Fodor Mateescu, care m-a înduioșat și m-a făcut să cuget... despre ”Repararea trecutului”. Și ce înseamnă de fapt să te oprești din reparat.
Omulețul fosforescent se agită caraghios și încearcă să-i strige ceva, dar este prea târziu! Tânărul s-a aplecat, din reflex, după batista reginei, care plutește diafan spre mocirla înghețată. Cum o atinge, batista se umflă cât o pânză uriașă, în care suflă însuși Vântul Schimbării. Zăpada se topește și pomii înmuguresc văzând cu ochii. Totul înverzește deodată, iar Hari se trezește tăind timpul și spațiul în zbor, printre bombardiere
În ajunul zilei de 1 Decembrie 2018, un simpatic spirit cu joben este trimis de Sfântul Andrei să-l aducă pe calea cea dreaptă pe Hari - un licean al zilelor noastre, corigent la istorie. Vă invit la o povestioară care reconstituie, cu umor, evenimentele importante ce au făcut posibilă Marea Unire. Documentarea este cât se poate de serioasă iar replicile personajelor istorice, atmosfera, și datele sunt inspirate din documente istorice și mărturiile vremii. (Poveste publicată în Antologia dedicată Centenarului, numită ”Sub Cupola Unirii” (editura Betta.)
Jocul de-a v-ați ascunselea 