Iată că pofta de provocări în versuri n-a secat încă! De data aceasta mănușă a fost aruncată de Nautilus și cum eu eram în ziua de curățenie… păi nu puteam să las bunătate de mănușă pe jos, în mijlocul unui covor proaspăt aspirat.
Ridicatul mănușii a fost ușor, negocierea cu muzele a fost mai aventuroasă!
Poemul este un experiment, cele patru părți ale sale fiind scrise de autori diferiți, care nu se cunosc și au redactat separat cele patru bucăți, având ca sursă comună de inspirație câte o fotografie (pentru fiecare echipă de câte 2 autori) și titlul (”Poem la răscruce”).
Alături de mine au mai participat următorii cavaleri ai peniței, cărora le transmit încă o dată felicitări!
@Suflet (https://versurinemachiate.wordpress.com),
@condeiblog (https://condeiblog.wordpress.com),
@gravgravatar (https://gravgravatar.wordpress.com).
Mulțumiri de asemenea omului din spatele Al Phagora (https://alphagora.wordpress.com/ ) pentru ghidușia la care ne-a făcut părtași 🙂 !
Citind poezia întreagă, îmi pare că împreună am cartografiat “Răscrucea” din patru posibile puncte cardinale! Vă las să vă formați propria părere despre rezultat.
Ce aglomerat e pustiul, Doamne:
Atâția îngeri cântă frumos numele Tău,
Până și firul ierbii vorbește despre Tine,
Așadar, cum aș putea să mă tem de rău?!
Ce plin de Tine e pustiul, Doamne:
Iubirea Ta-mi face culcuș moale din stâncă
Și învelitoare călduroasă din viscol,
Așadar, cum ar putea sufletu-mi să se plângă?!
Nebun se-aruncă valul înspumat Cu larmă de război și vuiet tare Să vie peste țărm și să-l sfărâme. Dar ca și cei pe care i-a urmat În mii de stropi pe cremene s-a spart Iar malul, cum a fost așa rămâne: Un pumn de piatră, un granit ițit în mare.
Iar marea nu se-ndură de soldații ei Pe toți și-i mână-n lupta milenară De-a sparge țărmul, de a-l nimici. Ea este împărăteasă, iară ei plebei Și doar în clipa când se sting, sunt lei. Așa îi mână dindărăt, spre-a se mântui. Contează țelul, nu câți au…
3. IEȘI ÎN LUME! PEȘTERILE SUNT PENTRU NENDERTALIȚI!
... Chinezu' se scarpină după ureche, distras brusc de o apariție captivantă dincolo de gemulețul ușii de serviciu. Este o femeie cu onduleuri blond-platinate, îmbrăcată doar în cearșaf, cu tenul perfect, de porțelan, ochii umbriți de gene lungi și curbate, care vântură aerul asemeni unor evantaie. Intimitatea la care îl face părtaș "lumea bună" și posteriorul bombat al femeii pe sub cearșaful lipit de ea, îi trezesc un instinct ca de rotwailer în fața unei mingi. ...
Eram întreg, erai întreagă, Eram noi doi și mi-erai dragă. Temperatura a crescut Și ne-am lipit ceva cam mult, Din doi, noi unul ne-am făcut! Acum, mi-arunci așa, cel mult, O jumătate de sărut. Cum ne-am crăpat și cum ne-am rupt... Mi-ați văzut acul de cusut?
Există două feluri de ”DAR”. Pe cel de-al doilea fel îl conștientizăm de obicei prea târziu și ironiei sale tăioase îi supraviețuim... sau nu. Într-un colț mizer al Thailandei, Providența îi face un DAR neașteptat lui Jirawut, care se trezește câștigător al premiului cel mare la Loto. Bucurie nesperată! Invită întreaga familie pentru a sărbători. … Continuă să citești Un dar curat-murdar
Un ochi surâde și altul plânge, Prin cețuri albe, copilăriei sale - Acea făptură plăpândă ce-ascude, În mâneci scurte, bucurii colosale. Dac-au fost găuri negre-n albeața de crin, Adolescentul le-a umplut cu strădanii și visuri. Dar o viespe a-nțepat un strop de venin, Și-o idee a-nfipt: ”Fără compromisuri!” Adultul … Continuă să citești Geniul, Ciotul și Perfecțiunea
Prin timpan se-nghesuiau, Ce gol sunau când se loveau De ciocănel și-alunecau Cuvintele-n șuvoi ! Nu țin de cald, n-alină foamea, Un fir de praf nu ar mișca, De cazi, nu-s bune de proptea, Sunt putrede și goale. Căci miezul vorbei greu atârnă, Doar cei ”bogați” îl scot pe gură, În timp ce-și țin spinarea … Continuă să citești Judecata goliciunii
