Ghici ghicitoarea mea: Devoratorul

  Când vara se termină şi priveşti în urmă, marea devine un strat îngust, turtit într-un sandviş, între orizont şi nisip. E doar una din multele gustări pe care Devoratorul le înfulecă lacom. Ghici cine-i Devoratorul oare, Din ghicitoarea următoare:   La răscruce de stări de-agregare, Existența Elegant își începe și încheie Prezența. Sus: Creste înspumate … Continuă să citești Ghici ghicitoarea mea: Devoratorul

Lanț trofic - satiră: pestele mic si pestele mare

Lanțul… politețurilor

Cu ce te hrănești? mă întreb,vena pulsându-mi nervoasă, sub pofta privirii tale fugare. Iți mesteci pe îndelete mâncarea.  Ne prefacem amândoi, politicoși, că firișorul roşu, ce se prelinge în colțul buzei, este suc de sfeclă;în timp ce coastele bietei tale victime trosnesc între colți feroce, ascunși sub zâmbet fin. Iar eu privesc fascinat cum savurezi fiecare … Continuă să citești Lanțul… politețurilor

La răscruce

Iată că pofta de provocări în versuri n-a secat încă! De data aceasta mănușă a fost aruncată de Nautilus și cum eu eram în ziua de curățenie... păi nu puteam să las bunătate de mănușă pe jos, în mijlocul unui covor proaspăt aspirat. Ridicatul mănușii a fost ușor, negocierea cu muzele a fost mai aventuroasă! … Continuă să citești La răscruce

Cârpeală de lipeală

Eram întreg, erai întreagă, Eram noi doi și mi-erai dragă. Temperatura a crescut Și ne-am lipit ceva cam mult, Din doi, noi unul ne-am făcut! Acum, mi-arunci așa, cel mult, O jumătate de sărut. Cum ne-am crăpat și cum ne-am rupt... Mi-ați văzut acul de cusut?  

Geniul, Ciotul și Perfecțiunea

Un ochi surâde și altul plânge, Prin cețuri albe, copilăriei sale - Acea făptură plăpândă ce-ascude, În mâneci scurte, bucurii colosale.       Dac-au fost găuri negre-n albeața de crin, Adolescentul le-a umplut cu strădanii și visuri. Dar o viespe a-nțepat un strop de venin, Și-o idee a-nfipt: ”Fără compromisuri!”       Adultul … Continuă să citești Geniul, Ciotul și Perfecțiunea

Judecata goliciunii

Prin timpan se-nghesuiau, Ce gol sunau când se loveau De ciocănel și-alunecau Cuvintele-n șuvoi ! Nu țin de cald, n-alină foamea, Un fir de praf nu ar mișca, De cazi, nu-s bune de proptea, Sunt putrede și goale. Căci miezul vorbei greu atârnă, Doar cei ”bogați” îl scot pe gură, În timp ce-și țin spinarea … Continuă să citești Judecata goliciunii